Un OM frumos: Alexandrina Grancea
Pe doamna Alexandrina Grancea am întîlnit-o în cumplita vară a lui 2011, cînd ceas de ceas și zi de zi am fost în gînd cu mama și, în fapt, a trebuit să învăț toate pietricelele și toate numele încrustate pe băncile din curtea Institutului Fundeni.
Nu-mi aduc aminte, că nu mă ține memoria, dacă v-am mai spus că am o obsesie pentru picioare. Pentru picioarele femeilor, cel mai adesea, căci sînt mai… frumoase, na. Bărbații pot înțelege, sînt convinsă, ori măcar pot accepta, fără să aibă nevoie de explicații. De aceea nici n-o să le dau. O să vă las doar să vă uitați la pozele astea pe care le-am [...]
La noi telefoanele publice au devenit cumva trecut. Nu știu pe nimeni care să le mai folosească. Ciudat, sîntem o țară în care țăranii au învățat să utilizeze mai repede skype-ul decît să țină un receptor în mînă. Îmi plac cabinele telefonice din Londra, dar cui nu-i plac?!! Sînt aproape o marcă a orașului de pe Tamisa (am și magnet de frigider-cabină, și ascuțitoare-cabină telefonică, [...]
Andrei Pogorilowski are cu ce: “Cartușe”
Spre deosebire de alți autori români despre care v-am povestit aici, pe Andrei îl știu de vreo zece ani. Partea curioasă e că habar n-aveam că scrie. Mă rog, că ar scrie… romane. Știam, firește că e pasionat de muzică și că scrie “cărți grele” de teorie muzicală. Dar… roman?! Ei, iată că da… Mai mult, mi-a demonstrat – de fapt, nu doar mie, ci [...]
În 1947, a primit un aparat de fotografiat Photax în dar de ziua lui. Împlinea atunci 14 ani. Așa s-a născut pasiunea lui Jeanloup Sieff pentru fotografie. Șase ani mai tîrziu, a urmat cursurile școlii de fotografie Vaugirard, continuîndu-și studiile în Elveția. De la 21 de ani își cîștiga deja pîinea făcînd fotografii. Sieff a lucrat pentru reviste glossy de renume: Esquire, Glamour, Vogue, Harpers [...]
Pe doamna Alexandrina Grancea am întîlnit-o în cumplita vară a lui 2011, cînd ceas de ceas și zi de zi am fost în gînd cu mama și, în fapt, a trebuit să învăț toate pietricelele și toate numele încrustate pe băncile din curtea Institutului Fundeni. Continue reading »
Nu-mi aduc aminte, că nu mă ține memoria, dacă v-am mai spus că am o obsesie pentru picioare. Pentru picioarele femeilor, cel mai adesea, căci sînt mai… frumoase, na. Bărbații pot înțelege, sînt convinsă, ori măcar pot accepta, fără să aibă nevoie de explicații. De aceea nici n-o să le dau.
O să vă las doar să vă uitați la pozele astea pe care le-am cules de pe net, fără să aflu și autorii tuturor fotografiilor, din păcate.
Enjoy! 
Continue reading »
La noi telefoanele publice au devenit cumva trecut. Nu știu pe nimeni care să le mai folosească. Ciudat, sîntem o țară în care țăranii au învățat să utilizeze mai repede skype-ul decît să țină un receptor în mînă. Îmi plac cabinele telefonice din Londra, dar cui nu-i plac?!! Sînt aproape o marcă a orașului de pe Tamisa (am și magnet de frigider-cabină, și ascuțitoare-cabină telefonică, [...]
Spre deosebire de alți autori români despre care v-am povestit aici, pe Andrei îl știu de vreo zece ani. Partea curioasă e că habar n-aveam că scrie. Mă rog, că ar scrie… romane. Știam, firește că e pasionat de muzică și că scrie “cărți grele” de teorie muzicală. Dar… roman?! Ei, iată că da… Mai mult, mi-a demonstrat – de fapt, nu doar mie, ci [...]
În 1947, a primit un aparat de fotografiat Photax în dar de ziua lui. Împlinea atunci 14 ani. Așa s-a născut pasiunea lui Jeanloup Sieff pentru fotografie. Șase ani mai tîrziu, a urmat cursurile școlii de fotografie Vaugirard, continuîndu-și studiile în Elveția. De la 21 de ani își cîștiga deja pîinea făcînd fotografii. Sieff a lucrat pentru reviste glossy de renume: Esquire, Glamour, Vogue, Harpers [...]
N-o să vă povestesc prea multe despre fata asta, pentru că nici eu nu prea știu și, chiar dacă aș mai ști câte ceva, uit repede, că am memorie scurtă . Cel mai bine și mai rapid e să faceți cunoștință cu ce cântă ea, că tot e azi ziua internațională a jazz-ului.
Și când spun eu despre cineva că e genial e mare lucru, căci sunt zgârcită la laude și osanale. Născut în 1904, în Germania, din tată englez și mamă nemțoaică, Bill Brandt avea să facă uitat locul nașterii sale, precizând că a venit pe lume undeva în sudul Londrei. Soarta i l-a scos în cale pe Ezra Pound care avea să-i mijlocească o întâlnire [...]
Recunosc dintru început că nu sunt înnebunită după cărțile lui Oz, după scriitura lui. Există însă o mulțime de lucruri pe care el le spune într-un fel anume. Și-mi place asta. Oz știe să dea întotdeauna lucrurilor mărunte greutate, culoare, miros. Și reușește să facă acest lucru făcându-și tiptil intrarea în gândul meu de cititor, pe care îl răsucește ca pe o spirală și-l plimbă [...]
L-am descoperit întâmplător. Nici nu mai țin minte când și cum. Dar m-au minunat lucrările lui.
N-o să vorbesc mult, ca să vă rămână timp să ascultați. Am descoperit-o de curând pe Souad Massi, o algeriancă frumoasă, cu o copilărie chinuită, dar o femeie puternică, optimistă și plină de viață. Muzica ei vorbește de la sine, iar vocea…mmmmm…. puternică și unică. Prin urmare, rămâne doar s-o ascultați: